joi, 14 aprilie 2011

Dodon vs Glontele

           Am împuşcat! Am împuşcat alături de Igor Dodon în problemele Chişinăului.
 ... nu ştiu dacă au contribuit gloanţele noastre la bunăstarea Chişinăului, cert este că ne-am distrat şi că ne-a fost interesant. Evenimentul „a împuşca cot la cot cu Dodon” a avut loc în cadrul offline-ului organizat de acesta pentru bloggeri.
Îl văd la postul de primar. Este principial, are scopuri bine definite şi soluţii concrete pentru multitudinea de probleme pe care le întâmpină Chişinăul. De fapt, în timpul campaniei electorale, toţi candidaţii vin cu soluţii (teoretice, desigur). Mai rare, sau poate inexistente, sunt cazurile când cineva le şi implementează.
Nu ştiu dacă este cazul să fac pronosticuri cu referire la sus numitul candidat. De fapt, sunt concluzii superficiale, deoarece nu poţi să spui multe despre un om pe care îl urmăreşti la televizor de ani buni, care prin întâmplare ţi-a fost vecin, dar cu care ai vorbit pentru prima dată faţă în faţă.
Până în prezent am avut mai multe ocazii să particip la asemenea evenimente, dar a fost pentru prima dată când am acceptat provocarea. Nu de alta, dar în acest caz nu pot să nu dau dreptate unor colegi, cum că un offline este un gen de ”pokazuhă”, ceea ce eu nu prea iubesc. E relevantă în acest sens prezenţa presei la eveniment, fapt care iniţial nu a fost preconizat, dar care denotă o clară tentativă de PR.
Poate că nu a fost într-atât de sincer acest politician pe cât se doreşte, dar este un bun strateg şi are o minte foarte ascuţită – poate răspunde la orice întrebare fără să clipească şi să te convingă că este adevărat. Cu siguranţă a fost înzestrat de la naştere cu talentul de a persuada . 
Nu îl văd ca parte integră a acelei pestriţe gloate, care ştie că pierde din adepţi şi face valuri în ultima vreme – teatru care abundă cu scene mârşave. Chiar dacă oricine poate afirma că Igor Dodon este comunist şi punctum, mie îmi vine în cap vorba aia ”primele impresii sunt înşelătoare”. Are viziuni moderne şi, chiar dacă urmăreşte careva scopuri  personale (profit sau autoritate), are şi viziuni care ar îmbunătăţi starea de lucruri gravă şi jalnică în care se află unii locuitori din Chişinău.
Revin la ideea ce vizează presa spre a spune cu certitudine că „actorul nostru principal” a purtat mască din clipa-n care s-a îndreptat spre el primul obiectiv şi până în momentul în care s-a stins lumina ultimului reflector al camerelor de luat vederi. Stăteam prin preajmă şi am putut sesiza un uşor oftat care ar fi însemnând: ” – În sfârşit!!!”.  Au urmat discuţii sincere, cu întrebării provocatoare din partea bloggerilor, aceştia fiind cât se poate de direcţi. Am văzut cu toţii un om liber, fără „aere de politician”, fără a fi inhibat, sau cu teama că ceea ce ar putea spune, o slăbiciune sau un cuvânt, ar putea deveni o bombă detonată împotriva propriei cariere sau personalităţi.
Igor Dodon are idei reformatoare, libertine, care „ar putea izgoni” pe viitor noţiunea de ”comunism” dintre stereotipuri. Are soluţii, pe care le-am şi văzut afişate prin tot oraşul; am auzit şi despre problemele pe care le consideră cele mai dureroase pentru capitală. Am înţeles că se zbate pentru tineri, dar, sinceră să fiu, mă tem să nu îmbătrânească tinerii, până în momentul când toate aceste promisiuni vor sparge gheaţa, devenind ceva mai mult decât teorie sau proiect.
Fără de patosul specific aşteptărilor mele pentru un asemenea eveniment, am petrecut o seară destul de lumească. Nu am regrete că am cunoscut ce se află în spatele numelui Igor Dodon, atât de controversat şi stereotipizat. Îl văd primar şi, chiar dacă nu sunt comunistă (nici nu am fost), la locale optăm nu pentru partide politice, ci pentru persoana în care avem încredere. Dacă va fi vorba despre eventuale întâlniri cu alţi candidaţi, voi putea face comparaţii, însă, atât timp cât nu am alternative, lansez respectivele concluzii. Şi dacă tot se vorbeşte despre principii şi valori, le am şi eu pe ale mele.