duminică, 21 noiembrie 2010

„Las’că s-o trece şi fără mine…”

 De ce la o adică eu pot să merg la vot pe 28 noiembrie, iar ceilalți nu pot?  De ce majoritatea pe care îi întreb despre noțini ca incluziune socială și opțiuni politice, știu doar să strângă cu indiferență la superlativ din umeri, și să afirme obraznic : ”Lască s-a trece și fără de mine”.
Și cine spun aceste cuvinte? Tot tinerii - studenți, masteranzi, sau lucrători deja. Cei care, după spusele tuturor, sunt viitorul țării, cei care vor ”schimba” ceva în Țărișoara de pe râul Bâc.  

 Aha, așteaptă! Pe rețelele de socializare, ce numai nu vezi - o multitudine de poze nud, de comentarii lipsite de sens, de genul :”Vai, ce frumos/oasă mai ești! Cât de minunat arăți... ș.a.m.d” Rar, și la persoane alese mai întâlnești trimiteri la știri, la evenimente majore, sau mai vezi și câte un statut rătăcit și rușinos, cu capul plecat ”Hai, mai tineret la vot pe 28!”
Am certitudinea că mai toți, cu excepția a o treime din cei care au profil (sau chiar și mai multe), pe una din rețelele de socializare - Facebook, Odnoklassniki ș.a, intuiesc că au oportunitatea unică de a transmite ceva mai cu folos decât poze, statuturi de 2 bani sau/și  trimiteri la manele sau liciri bizare.
Iată câteva dintre milioanele de  exemple de acest gen: 

1.     1.   Daka dragoste nu este...nu mai bine sa ma apuk eu de carte???
2.    2. oglinda oglinjoara cine-i cea mai frumoasa din tzara???.....:D:D:D
3   3.Уважаимые ДРУЗЯ!....кто знает онекдоты нопишите пожалуйсто на статус .......принимаю руские-молдавские онекдоты пишите будет интересно плизззззззззззззззз   
4.    4.  Cit dureaza orgasmul la porci???
Și unde mai pui că astea nu sunt toate perlele culese de prin internet. Așa statuturi sunt schimbate de către utilizatori cu viteza luminiii. Ei nu au timp să acceseze un site cu știri, să privească televizorul măcar la orele 20:00. Unii nici nu știu măcar cine sunt candidații la alegeri. Și noi mai nutrim ”deșartele” speranțe că la 28 noiembrie și ei vor hotărî totuși ceva.  

 De ce acești utilizatori nu își folosesc ingeniozitatea acută pentru a inventa spre distribuire niște statuturi de genul: ”Hai, măi, dacă ții la mine, cu mine pe 28 la vot!” sau ”Dacă ma crezi frumoasă, dute și votează”
Așteaptă, cucoane! Ei mai bine vor merge să facă nu știu a câta fotosesie la un fotograf ”ilustru”, pentru nu știu câți euro, decât să pună mintea în mișcare pentru așa ceva.
Iată acum, vine rândul și pentru întrebarea logică - de ce, vasăzică, acești tineri au mereu timp în exces, pe care pot să-l piardă fiind mereu online,  iar la vot nu vor să meargă. Și nu că nu au de unde se informa sau că nu au pentru cine opta! Ei au alte preocupări, cu mult mai ponderabile după ei, cu mult mai importante. Iată de ce, pe 28 niembrie, vom vota tot noi, cei care știm ce e cu țara asta, și știm cu Cine și Pentru ce vom vota.
Las’ca o să treacă și fără dânșii! Nu avem cum să îi schimbăm...

marți, 16 noiembrie 2010

Răbdare, Nata, răbdare!

  Mereu am fost certată de mama mea, precum că, sunt prea nerăbdătoare, că o să pierd multe în viață anume din cauza asta. Ei, hai! Acum, viața chiar mă pune la încercare... Stau uneori și îmi spun: gata, până aici a fost! Ca mai apoi să aud ecoul unor amintiri îndepărtate, care îmi sugerează să mai aștept un pic! Unde să mai pui că eu chiar am reușit să tac, să amintesc doar o dată, și atunci ca printre altele de unele lucruri care mă frământă, care nu îmi permit să adorm noaptea normal. Aceste lucruri care îmi rup ființa!

  În orice moment pot să stau liniștită, și apoi să fiu în stare să strig în gura mare... Dar, mă învăț să fiu mai tacută, ca să zic așa. În ultima vreme am început să înțeleg - chiar ajută. Totul va veni de la sine, doar că... Ce să fac cu acele voci din mine? Ele m-au îndrumat 20 de ani! Acum, stau supărate, cu umerii plecați în jos. Uneori, chiar mă evită! Stranii voci!
  Să fie asta un semn bun? Să le las așa, supărate și să îmi caut de treaba liniștită?Am marea speranță că ele, într-un sfaârșit, mă vor întelege și vor ceda. Acum, nu le mai aparțin. Cel puțin pe deplin...

miercuri, 10 noiembrie 2010

Seara bântuită de...groază


Atmosferă feerică şi personaje misterioase, în costume trăznite de Halloween la Shopping MallDova, unde peste 20 de mii de persoane au venit pe parcursul zilei de sâmbătă, 30 octombrie, să se distreze şi să facă cumpărături.

Deşi nu este o sărbătoare tipică pentru Republica Moldova, Halloween-ul  a fost sărbătorit şi în acest an în mai toate cluburile din capitală. Eu am hotărât să merg la Mall, nu de alta, dar eram mascată într-o ”zână bună” şi am avut frică de spiritele care nu se au de bine cu cei care nu poartă măşti de groază.

La intrarea în Mall am fost întâmpinată de un coşciug imens care intr-o dată m-a transpus în lumea lui Dracula. Tinerii au fost inspiraţi în noaptea de Hallloween aşa că am putut admira tot felul de costume: de la fluturi şi evadaţi, până la Zorro şi Vârcolaci și, desigur, vapmiri de tot felul. Iar vedeta serii desigur a fost dovleacul cioplit, care reprezintă lanterna Jack, cea care alungă duhurile.

”Mi-a plăcut mult să lucrez cu acest dovleac, coarnele i le-am lipit singur”, îmi spune un pici de vre-o 10 ani, cățărat pe umerii tatălui său, care la rândul său mi-a aruncat o privire terifiantă, cu ochi fardați intens și cu corne pe cap.

Unii au ales să nu se mascheze, însă au declarat că se simt foarte bine printre mulţimea bulversată, zgomotoasă un pic ciudată cum e obiceiul. ”Nu m-am mascat fiindcă am știut că toți vor fi a proape la fel. Îmi place să mă evidențiez.”

Cum la etajul intâi al mall-ului au “bântuit” vrăjitoare, vampiri, stafii şi alte personaje înfricoşătoare, petrecerea de Halloween a avut o amploare deosebită. Sute de copiii şi tineri care au acceptat invitaţia mall-ului de a participa la Balul Costumelor de Halloween şi au venit îmbrăcaţi în costume originale, cu măşti fioroase şi machiaj “de groază”, au beneficiat de cadouri nostime oferite de Diverta, Debenhams şi Forever 18 celor mai curajoşi vizitatori, care au îmbrăcat cele mai îndrăzneţe costume de Halloween.

Cîştigătorii la cele 6 nominalizări – „copiii cei haioşi”, „cel mai fioros machiaj”, „cea mai îndrăzneaţă mască”, „cel mai haios costum de Halloween”, „dracii şi dracoaicele”, „cel mai diabolic cuplu” – au primit vouchere în valoare de 300 de lei valabile la Rock’n Roll Bowling.

”Vai, nici nu mi-am imaginat că am putea câștiga la nominalizarea cel mai diabolic cuplu. Suntem incântați!”, îmi spun unul dintre cuplurile câștigătoare, încercând să depășească cu vocea sunetul strident al muzicii. Coarne încovoiate caraghios, cozi scurte, cârligate, colanți rupți pe alocuri, sânge la colțul gurii, păr zburlit… Sunt doi diavoli atât de veridici, încât eu a trebuit sa înghit frica înainte de a vorbi cu ei.

Halloween-ul e o sărbătoare tipică mai mult la americani, poate asta o fi explicaţia că mulţi dintre cei prezenţi nu prea aveau habar când a început să fie sărbătorit şi unde, însă nu i-a împiedicat să se simtă bine mai ales că... misterul a fost în aer toată noaptea.

”Nu, nu am idee ce e cu Haloween-ul, important este că mă simt super alături de prieteni și dansez după muzica îndrăgită”, spune o tânără țopăind și sărind în tactul muzicii pe cât se poate de sus.

Oricum, să îi transformi pe moldoveni în nişte scorpii, vampiri, stafii sau alte grozăvii, chiar şi pentru o seara, a fost o misiune aproape imposibilă. Mulți au venit în ţinute cât mai terifiante, negre, sumbre. Dar, femile și fetele arătau la fel de bine, pentru că femeia rămîne o vrăjitoare indiferent de stilul vestimentar.

Seara s-a încheiat cu un recital deosebit, oferit de invitatul special al petrecerii Broono, care a încântat publicul cu piesele sale.

Durere solitară...

     Totul a pornit în momentul în care pădurea din faţa casei mi-a cerut ajutor. În acel moment a avut loc o explozie de gânduri care se oglindesc şi acum în mintea-mi obosită. Cuprinsă de un sentiment indolent stăteam la marginea pădurii şi priveam mirată: era albă toată, era de un alb care mă  obosea. Nu eram obişnuită să o văd pe prietena mea scumpă aşa. Toată viaţa am trăit lângă ea – pădurea visului meu de pretutindeni şi din totdeauna.
  
Am mers mai departe să vad ce s-a întâmplat cu izvorul de la marginea pădurii. Nu de puţine ori îi ascultam susurul blând şi îmbătată de mirosul florilor din jur, cădeam într-o lungă visare. Dar ce sa vezi: murmurul dulce şi suav s-a preschimbat într-un cântec de jale. Apa era tulbure şi viaţa parcă pierise din ea. Am început sa plâng  fără de voie şi lacrimile mele se contopeau cu cele ale izvorului.  
     Cândva, noaptea, mă trezeam plină de fericita spaimă că voi deschide uşa şi nu voi vedea peisajul multrâvnit. Atunci vedeam ceea de ce mă temeam cel mai mult: vădeam o bucată de gheaţă, care înfiora prin tăcerea şi duritatea sa. Undeva auzeam doar  zgomotul unei maşini răzleţe, care fugea şi ea de spaima emanată de către mine. Era dezgustător de pustiu…
     Nu vedeam crengile de altădată, care suculent se aplecau să mă întâmpine, nu vedeam  mustosul muşchi ce-mi oferea culcuşul verde şi plin de farmecul arhicunoscut.
     Ah, de undeva a zburat o cioară. S-a oprit pe o creangă, care sub greutatea ei şi-a scuturat vinovată puţină zăpadă de pe umerii istoviţi de povara purtată de atâta timp. Cioara se uita la mine de parcă ar fi vrut să mă cheme la duel. Dar, sleită de priveliştea dureroasă, îmi ferisem privirea. Nu aveam putere să lupt cu ea. Îmi era greu să lupt pentru prietena mea - pustie, părăsită şi uitată de toţi. Din suflet am simţit răsărindu-mi, fără voie,o lacrimă caldă. Tăcerea copleşitoare îmi insinua vinovăţia şi aşa vădit acutizată. Pădurea era tristă şi foarte pustie în jalea ei solitară.
   Subit, îmi dădusem seama că cioara mi-a trezit chiar simpatie: doar ea nu a uitat de prietena mea, doar ea vine să o viziteze. Eu vin doar atunci când am nevoie de noi puteri, ca uriaşul din legendă, să mă ating doar de pământul sfânt mie şi generator scump de putere.
   Mergând mai departe vedeam copacii acoperiţi de zăpada albă până la inadmisibil. Crengile erau zdrenţuite, iarba uscată şi arsă de focul timpului. Doar copaci goi, cu capetele plecate.
   Pădurea plângea.
   Plângeau crengile plopului tremur
ător, plângea fagul cel falnic, până şi stejarul cel tare ca stânca vărsa lacrimi de durere. M-am înfiorat. Sufletul meu era sfâşiat de durere şi lacrimi îmi curgeau în voie, dar fără de voie.
    Ce s-a întâmplat cu pădurea?
    Scumpa mea parcă era înfășurată de un giulgiu ...  un giulgiu alb, care încolăcind-o, tindea să o sugrume; care face copacii să se asfixieze, dar nu să tindă spre verdele obişnuit.
    Mă cutremuram când o priveam! Nu ştiu de ce am asociat-o cu o fermecătoare muribundă. Copacii goliţi de frumuseţea lor felinică păreau a fi pregătiţi infernului de mâncare. Parcă voiau să-şi dea sufletul, parcă se aflau într-un delir letal.
    Meditez, analizez, cântăresс clipele petrecute cu ea. Acele clipe erau ca și cum ai fi băut miere - persista un gust dulce și mieros după aceea. Acum mă cutremur - acele clipe erau nevinovate, vinovată sunt doar eu!
    Afară se întuneca. Încercam să descifrez întunericul alburiu. Urechile îmi zvâcneau de parcă un ciocan lovea și un topor despica fier. Cuprinsă de tenebrele aceluiaşi  sentiment indolent, desfrânat și dezgustător, sub bagheta maleficei naturi, din abisurile întunecate ale fiinţei mele, încercam să aduc spre lumină străvechea cauză a dorinţei mele de a păstra tot  ce am mai scump,  de a proteja acest loc de refugiu veşnic gata de a te primi în braţele sale.

O bucată din munca mea...

video

Am avut fericita ocazie să realizez primul meu material video cu niste oameni deosebit de frumoși la chihp și la suflet. Ei m-au încurajat, ei m-au îndrumat. Și tot ei m-au criticat! Le mulțumesc pentru faptul că mi-au fost alături.
video