Aspectul contează?!

Ai rupt vreodată o relație pentru că iubitul tău s-a îngrășat? Ai fost părăsita din același motiv? Din păcate, trăim într-o lume în care superficialitatea primează. Și partea cea mai rea este că mai toate studiile arată că circa 32% dintre bărbați au pus capăt unei relații din cauza greutății partenerei sale, în timp ce doar 13% dintre femei au procedat în același mod.

  

Și, totuși, cât de superficială este societatea în ziua de azi? Majoritatea dintre cunoscuții mei, susțin că ar respinge o/un potențial partener dacă acesta/aceasta nu ar corespunde standardelor lor. Tind să cred că tinerii se implică într-o relație bazându-se în primul rând pe idei ca frumusețe, sexualitate și suplețe (un job description obligatoriu).
   

Ținând cont de cele menționate și știind ce gândesc și fac eu și toate prietenele mele, cu ce luptăm zi de zi și cât efort depunem, afirm că toate ne dorim soluții rapide de slăbire.

Și mai știu ce știu toți – nicio dietă, niciun regim de 2-3 saptămâni nu te vor face slab și sănătos. Depozitele nedorite de grăsime, chiar dacă vor dispărea pentru ceva timp, se vor reînnoi cu o viteză de invidiat, iar tu vei fi mai urâtă dublu, atât la propriu cât și la figurat.

Sigur, toate acestea se petrec pe fundalul mesajelor emise de toate mediile internaționale, inclusiv cele autohtone – toți ne îndeamnă să avem siluete perfecte și un ten de invidiat. Pe lângă toate acestea, nicăieri nu se indică o metodă general-valabilă, care ar face toată lumea un etalon al frumuseții.

Nu toți și-ar permite să obțină un rezultat de invidiat, ajutați de specialiști – nu toți pot beneficia de ghidarea unui nutriționist sau de frecventarea regulată a sălii de forță. Nu toți vor să creadă că ceea ce manîncă, de fapt le și înfășoară corpul în acea masă adipoasă atât de neplăcută.

Ca și fiecare, întâlnit-am și eu dificultăți în ceea ce privește alimentarea corectă. Sursa mea de inspirație a fost mereu internetul, și tot mereu găseam informație contradictorie –  pe un site acest aliment era bun, pe un site categoric interzis etc. Și atunci mi-am promis – când voi crește, atât fizic cât și profesional, voi merge la un nutriționist care mi-ar dezvălui toate secretele.

Dar soarta, alaturi de Doina Cernavca, mi-a făcut o surpriză prematură – organizarea unui eveniment inedit, în cadrul căruia vom fi vizitați de celebra nutriționistă din România, Mihaela Bilic, care a ajutat cele mai vestite vedete de peste Prut să ajungă la un rezultat ireal la prima vedere. Mihaela Radulescu, vestita divă din România, care a adăugat în timpul sarcinii 32 kg, mărturisește în prefața cărții ”Trăiesc, deci mă abțin” de Mihaela Bilic: ”degeaba te dai cu cele mai scumpe creme, degeaba te îmbraci cu haine de firmă și degeaba îți petreci vacanțele pe cine știe ce meridiane scumpe. Nimic nu te poate face să te simți mai sănătos decât un regim alimentar echilibrat, un mod de viață sănătos și o înțelegere exactă a nevoilor organismului. ”

  
Când mi-am propus eu să apelez la serviciile unui nutriționist, nu mi-am imaginat că ar fi unul de o așa talie… Acum, nu-mi rămâne decât să aștept data de 19 iulie, orele 18:30 și să merg la ”Sala de Aur” cu un carnețel, un pix și o grămadă de emoții.

Veniți și voi, fetelor! Toate împreună vom asculta cum să obținem ceea ce ne dorim cu atâta ardoare. Așa ocazie nu trebuie ratată – toată viața vei ști ce e bine și nu! Eu vin. Tu?

Biletele se vând la:

 Wellness Land, str. M. Varlaam, 46

 ”Diverta”, Shopping Malldova, et.3

 MolDeco, bd. Moscova, 14/1. 

Află mai multe detalii pe pagina facebook Clubul Nostru

Va trebui să vii, să vezi şi să rămâi

“Sigur, bărbaţii cuceresc cu bani, cu mutre spilcuite, cu măgulitoare ipocrizie prin care ne înghesuie complimente-n urechi. Îi credem, oricât de cabotini ar fi, pentru că spun lucruri pe care mama, colega sau oglinda nu le-a spus niciodată. Şi atunci, avem nevoie de minciuna lor terapeutică. O minciună de la psiholog ne costă 50 de roni ora. În schimb minciuna strategică a bărbaţilor e gratis. E drept, scopul lor final nu e să ne simţim noi frumoase, ci să ne simţim atât de frumoase, încât să ne dezbrăcăm.

Fragment din “Codul nebunelor maniere” de Simona Catrina.

Doina Cernavca și Viorica Nagacevschi, alături de o întreagă echipă de profesioniști vă invită să le cunoaşteţi pe Alice Năstase şi Simona Catrina – exraordinarele femei-jurnaliste care fac impresionantele confidenţe şi povestiri pentru revistă românească “Tango, Revistă de citit şi iubit”. Aceste minunate femei, ghid pentru majoritatea româncelor, vor veni pe 7 iunie pentru prima dată, în exlusivitate la Chișinău.

 Alături de partenerii noștri – compania “LionGri”, Hotelul “Codru” şi Complexul de Cultură şi Artă “Sala de Aur” v-am pregătit o seară specială, cu băuturi fine şi bucate alese, cu un scenariu ajustabil preferințelor dvs. – discuţii, gustări, şedinţă de autografe dar şi un banner pentru poze. Însă cel mai important lucru este că tot atunci vom avea în vânzare ceva deosebit, pentru toţi cei care nu au o biblioteca personală completă. Ghiciți, ce? Da, da – toate cărţile editurii “Tango”: “Dragostea e un bonsai”, “Noi suntem zeiţe”, “Care pe care, femei şi bărbaţi” și multe altele.

În plus, încă un motiv de bucurie este că, tot atunci , va fi lansat ”Clubul Nostru”

Locurile la acest eveniment unical sunt limitate. Grăbiți-vă să sunaţi şi să procuraţi bilete, pentru a fi în seara de 7 iunie la ”Sala de Aur”, împreună cu Alice Năstase şi Simona Catrina.
Doar în 7 iunie vă vom povesti în exclusivitate ce înseamnă “Clubul Nostru“ și are sunt scopurile acestuia. Tot atunci veți fi primii care veți afla cine va veni pe 7 iulie la Chișinău, pentru că vă vom bucura în fiecare lună cu câte un invitat special! Nu ezitați, “Clubul nostru” vă așteaptă!

Despre concursuri

     Cu vreo 2 săptămâni în urmă, stăteam ca de obicei cu Radu, în căsuța noastră mică, dar plină de dragoste și înțelegere. Eram tocmai în unul din momentele lirice când îi ziceam: ”-Iată acum simt că trăiesc. Până acum, prinsă în mrejele unei stări inexprimabil de interminabile, simțeam că ceva îmi scapă. Acum, sunt cea mai împlinită ființă dintre cele mai împlinite – mă simt atât de iubită, atât de iubită, încât parcă mă tem de atâta iubire”, cam așa suna monologul meu inspirat din trăirile noastre comune.

   Tot atunci, Radu mi-a propus să particip la un concurs, ceea ce nu am acceptat categoric. Eu niciodată nu am dat like la nimeni, nici măcar nu citeam mesajele de acest gen. Și mă gândeam eu, ”cum să fac?”. Acum trebuia și eu să fiu în aceeași situație. Dar era vorba despre sport, de aia și m-a pus pe gânduri propunerea. Ei, a doua zi, din ”neavând ce face”, am adăugat și eu o poză, fiind chiar prima din concurs ... dar uitată a fost. Mi-a reamintit tot Radu, care s-a și apucat să mă convingă că face să le scriu prietenilor. Am trimis eu câteva mesaje, apoi am zis că am eu o viață reală mai interesantă decât viața virtuală. Și... iaca na – s-a pus iubirea mea pe treabă: s-a apucat de scris pe blog, de scris în privat cunoscuților, cu alte cuvinte o campanie de PR, invidiată de mulți.

       Anume atunci m-am și aflat eu în apogeul afecțiunii – da, și datorită faptului că mulți m-au susținut, pentru ce le mulțumesc. Dar cel mai important, anume pentru că acum am înțeles că niciun premiu al vreunui concurs de pe lume nu poate fi comparat cu premiul dăruit de viață mie. Acel premiu nu mă va atrena un an la sală sau/și nu va îmi face coafură gratis – acel premiu mă IUBEȘTE! Iată ce am înțeles eu în aceste 2 săptămâni. Concursurile virtuale, poate își au beneficiul lor, nu zic nu, dar face oare să le compari cu acele concursuri organizate de viață?! Atunci când ești deținătorul marelui premiu al unui astfel de concurs, poți fi cu adevărat și fericit, și sănătos!   

   Nu vreau să scriu mult, cu toate că eu sunt tipul de om care are mereu multe de spus. Am să mă opresc aici, și am să îi spun lui Radu că țin mult la el, cu toate că uneori, nu îi spun asta. Eu prefer să i-o demonstrez. Asta contează. Și mai contează ceea ce simți zi de zi, ceea ce te face să fii cu adevărat fericit – DRAGOSTEA!

Dodon vs Glontele

           Am împuşcat! Am împuşcat alături de Igor Dodon în problemele Chişinăului.

 ... nu ştiu dacă au contribuit gloanţele noastre la bunăstarea Chişinăului, cert este că ne-am distrat şi că ne-a fost interesant. Evenimentul „a împuşca cot la cot cu Dodon” a avut loc în cadrul offline-ului organizat de acesta pentru bloggeri.

Îl văd la postul de primar. Este principial, are scopuri bine definite şi soluţii concrete pentru multitudinea de probleme pe care le întâmpină Chişinăul. De fapt, în timpul campaniei electorale, toţi candidaţii vin cu soluţii (teoretice, desigur). Mai rare, sau poate inexistente, sunt cazurile când cineva le şi implementează.

Nu ştiu dacă este cazul să fac pronosticuri cu referire la sus numitul candidat. De fapt, sunt concluzii superficiale, deoarece nu poţi să spui multe despre un om pe care îl urmăreşti la televizor de ani buni, care prin întâmplare ţi-a fost vecin, dar cu care ai vorbit pentru prima dată faţă în faţă.

Până în prezent am avut mai multe ocazii să particip la asemenea evenimente, dar a fost pentru prima dată când am acceptat provocarea. Nu de alta, dar în acest caz nu pot să nu dau dreptate unor colegi, cum că un offline este un gen de ”pokazuhă”, ceea ce eu nu prea iubesc. E relevantă în acest sens prezenţa presei la eveniment, fapt care iniţial nu a fost preconizat, dar care denotă o clară tentativă de PR.

Poate că nu a fost într-atât de sincer acest politician pe cât se doreşte, dar este un bun strateg şi are o minte foarte ascuţită – poate răspunde la orice întrebare fără să clipească şi să te convingă că este adevărat. Cu siguranţă a fost înzestrat de la naştere cu talentul de a persuada . 

Nu îl văd ca parte integră a acelei pestriţe gloate, care ştie că pierde din adepţi şi face valuri în ultima vreme – teatru care abundă cu scene mârşave. Chiar dacă oricine poate afirma că Igor Dodon este comunist şi punctum, mie îmi vine în cap vorba aia ”primele impresii sunt înşelătoare”. Are viziuni moderne şi, chiar dacă urmăreşte careva scopuri  personale (profit sau autoritate), are şi viziuni care ar îmbunătăţi starea de lucruri gravă şi jalnică în care se află unii locuitori din Chişinău.

Revin la ideea ce vizează presa spre a spune cu certitudine că „actorul nostru principal” a purtat mască din clipa-n care s-a îndreptat spre el primul obiectiv şi până în momentul în care s-a stins lumina ultimului reflector al camerelor de luat vederi. Stăteam prin preajmă şi am putut sesiza un uşor oftat care ar fi însemnând: ” – În sfârşit!!!”.  Au urmat discuţii sincere, cu întrebării provocatoare din partea bloggerilor, aceştia fiind cât se poate de direcţi. Am văzut cu toţii un om liber, fără „aere de politician”, fără a fi inhibat, sau cu teama că ceea ce ar putea spune, o slăbiciune sau un cuvânt, ar putea deveni o bombă detonată împotriva propriei cariere sau personalităţi.

Igor Dodon are idei reformatoare, libertine, care „ar putea izgoni” pe viitor noţiunea de ”comunism” dintre stereotipuri. Are soluţii, pe care le-am şi văzut afişate prin tot oraşul; am auzit şi despre problemele pe care le consideră cele mai dureroase pentru capitală. Am înţeles că se zbate pentru tineri, dar, sinceră să fiu, mă tem să nu îmbătrânească tinerii, până în momentul când toate aceste promisiuni vor sparge gheaţa, devenind ceva mai mult decât teorie sau proiect.

Fără de patosul specific aşteptărilor mele pentru un asemenea eveniment, am petrecut o seară destul de lumească. Nu am regrete că am cunoscut ce se află în spatele numelui Igor Dodon, atât de controversat şi stereotipizat. Îl văd primar şi, chiar dacă nu sunt comunistă (nici nu am fost), la locale optăm nu pentru partide politice, ci pentru persoana în care avem încredere. Dacă va fi vorba despre eventuale întâlniri cu alţi candidaţi, voi putea face comparaţii, însă, atât timp cât nu am alternative, lansez respectivele concluzii. Şi dacă tot se vorbeşte despre principii şi valori, le am şi eu pe ale mele.

Nostalgii

Demult mă roade gândul ca ar trebui să scriu pe blog. Nu de alta, dar, pe când aveam 12-15 ani, fiind o copilă rebelă, mă îndragosteam ușor și des, eram o aventuristă nevoie mare. Aveam multe de spus, și le spuneam. Aveam agende pe care le umpleam cu mult zel - zi de zi, seara, înainte de culcare. Drept rezultat, purtam o luptă aprigă cu surorile mele, care răscoleau prin toată casa știind că undeva stă ascunsă agenda mea. 

Atunci eram conștiincioasă – nici temele nu le făceam cu atâta plăcere precum scriam eu marile mele confesii. Stăteam cu orele și făceam rezumat zilei căreia tocmai îi spuneam pentru totdeauna ” la revedere”.  

Dar acum… acum nu am idei. Știu că e banal, dar am o perioada atât de grea, căci uneori  singură nu înțeleg ce este cu mine. Parcă totul a ramas așa cum a fost 3 sau 4 luni în urmă. Apoi însa providența mi-a indicat că afară e deja primavara. Și asta spune totul. Pentru unii primavara e vremea deșteptării, trezirii de la hibernarea iernatică. Pentru mine primavara a fost dintotdeauna o perioadă grea, când mă copleșește nostalgia, mai ales după copilări și Nata cea bună. E perioada când plâng cu orele fără să am un motiv bine definit.

În ultimul timp,simt că îmi scapă ceva ce nu pot prinde. Nu e ceva materializat, dar … fuge mereu de mine. Fuge, fuge, că tocmai și prin somn alerg și mă trezesc sufocându-mă în propriile strigăte.

Vremea trece pe lângă mine ca un simplu drumeț – nu ma salută, nu își lasă aprente, nu îmi flutură mieros din eșarfă. În niciun fel. Am trecut de iarna plutind, fără să simt frig sau ger sau fără să fiu influențată  fizic. Am avut momente când am plans, m-am răzbunat, când am rostit și scris cuvinte tăioase, care dacă ar fi adresate mie, m-ar fi omorât psihologic. 

Sunt o răzbunătoare – mereu aștept momentul să lovesc unde doare, pentru că, la rându-ți, m-ai lovit, omorând din mine, pas cu pas, bunătatea, încrederea și afecțiunea. Acum, cred că pot sau să iubesc sau să urăsc, nu recunosc mijloace de aur sau banalități măgulitoare. Am venin care, periodic necesită înnoiri. Am o memorie fenomenală la așa ceva. 

Diferită a fost și vacanța – plină de voie bună. Dar parcă știam că după soare vine numaidecît ploaie și vânt. Așa și a fost – am avut parte de un tsunami enorm, care m-a făcut să-mi aleg calea. Or, după asta am luat decizii bine gândite, care mi-au schimbat radical viața, mi-au ales drumul. E alegerea mea, dar această alegere are dimensiuni care pot fi modelate în orice moment. Factorii, atât interni, cât și externi pot influența în orice moment.

Alegeri definitive nu am făcut niciodată.

Negativismul din mine

Azi am simțit că trebuie să scriu ceva pe blog. Cred că este din cauza că de ceva timp, ”coc” în minte mai multe gânduri pe care nu le pot împărtăși cu nimeni. Nu pot și gata. Ce să fac dacă așa sunt eu - fac prostii, ca mai apoi să stau și să răscolesc prin mintea-mi obosită soluții, cel mai des absente.

Evenimentele din ultima vreme au reconfirmat pentru a câta oară că în oameni nu trebuie să ai încredere. De fiecare dată când soarta mea, fufa asta cu fițe, îmi ”organizează” surprizute tot mai plăcute și mai plăcute, îmi jur că nu mai fac așa prostii. Categoric! Ca data viitoare totul să se repete - exact același scenariu, același regizor. Doar că decorul și personajele se schimbă.
Dureros e faptul că trece timpul, și toate astea devin tot mai greu și mai greu de suportat, dar... cât de penibil nu ar suna, găsesc, ca de obicei, partea plină a paharul: după fiecare caz, mă călesc!
Rudele, cunoscuții și așa-zișii prieteni mereu mă întreabă ”-Câtă răutate poate să încapă în tine?! ”-Multăăăăăăă”!!!

Poate nu vreau să fie așa, dar tot voi mi-ați construit caracterul. Nu zic, poate sună straniu, dar, cel puțin eu știu că e credibil. Datorită vouă sunt mai rece ca o stană de piatră, voi m-ați făcut să nu mai am sentimentele pe ar trebui să le manifest în unele cazuri specifice, și tot voi m-ați îndemnat să nu mai am sentimente, sau cel puțin să nu le demonstrez.

Câteodată, nu pot adormi noaptea. Stau cu ochii în pod și-mi analizez gândurile, deciziile și planurile. Mereu, mereu sunt egoiste. Asta mă sperie deja de la o vreme încoace, dar trece repede. Și se uită. totul se uită. Numai eu nu uit! Dacă m-ai rănit, nu vei scăpa. Chiar și peste ani, eu niciodată nu uit, niciodată!