Declarație unui ecou

Pe la 18 ani eram ca o pasăre zburătoare. Mii de planuri împletite de arzătoarea dorință de a reuși să mă afirm la facultatea pentru care am optat aleatoriu, fără să mă gândesc prea mult sau să știu, ca unii colegi, că ”de mică voi fi jurnalist(ă)”.
Am venit într-una din primele zile a lui septembrie '08 la primele ore - stupefiată, confuză, indecisă - am facut corect alegerea sau nu e asta de mine. În una din aceste zile, am întâlnit persoana care mi-a marcat viața, cel puțin de 3 ani încoace...
...mergeam să facem prima oră de sport, și atunci ne-am cunoscut - avea ochii fardați intens cu un verde aprins, în ton cu geaca ce o purta, iar buzele-i frumos conturate mi-au zâmbit pentru prima dată. Ochii migdalați m-au fulgerat cu priviri mieroase. Făcut-am atunci cunoștință cu o prietenă, colegă și pur și simplu persoana dragă, căreia îi pot încredința orice atunci, acum și dintotdeauna. Din acele momente și până acum, ne-au despărțit doar vacanțele, timpul care este acordat serviciului și... În rest, parcă mereu împreună! :)

Dormim în aceeași cameră de 3 ani, mâncăm, spălăm veselă, gătim, și pur și simplu ne simțim bine. Uneori, când una din noi se trezește mai devreme, cealaltă nu simte nimic, căci, grija și bunul simț ne face să avem grijă de odihna celeilate. Alteori, grăbite, putem să facem mai multă gălăgie, și cealaltă geme ușor a enervare de sub perna ”tuflită” peste urechi, care la cămin are menirea primordială de a opri sunetele intruse. Dar ne trece repede, căci, așa este viața!
Din anul I a devenit tradiție - să venim din oraș sau de acasă cu impresii, să ne povestim entuziasmate cum am petrecut week-endul, ce mai avem interesant, lucruri care ne merită atenția ți care pot fi bârfite, cine și ce ne-a mai zis nou etc. Ne ascultam de fiecare dată cu plăcere, și eu cu părerea de rău că nu pot pleca și eu atât de des acasă. Când veneau seminarele sau exemenele învățam împreună, pe rând citeam cu voce, și apoi ne străduiam să repetăm cele auzite. Era fine, însușeam totul mai bine, contazicându-ne care din noi a înțeles mai ok.
Ziceam că dacă nu ne găseam una pe alta, nu era să ne fie atât de bine (eu îi mai sugeram și alte prietenii, ea știe despre ce este vorba, da? :P) Cu dânsa am descoperit că un pahar de vin la masă, este ca nectarul pentru zei sau că gluma îl face pe om mai fericit. Cu ea am glumit pe seama profesorilor cât ne-a încăput (mai ales în anul întâi, când sărmanul prof ne evita și pe coridoare) Un fel de clovni - mereu în pereche. Diferite, dar atât de gemene la suflete încât ziceam că suntem surori de cruce.
Acum eu sunt ocupată, ea la fel. Ne vedem serile, când obosite, avem timp să ne  întrebăm doar ce mai avem nou, și cum a decurs ziua... Îmi lipsesc discuțiile noastre - lungi, pline de glume pipărate, de sfaturi reciproce. Mi-e dor de o zeamă pregătită de amândouă. Mi-e dor de timpul de altădată, când toată ziua era a noastră și ne săturam una de alta.

Am avut și experiențe hazlii, când a fost trimisă tot de mine, în urma pierderii unui spor să propună numărul său de telefon băieților din cămin. Funny de tot (dacă vreți, am și video)! Am avut și momente de impas, când soarta a vrut să ne încerce. Am rezistat.
Acum știu că voi păstra pentru toată viața amintirea unei frumoase prietenii pe timp de studenție, când torturam toate fetele care trăiau cu noi, căci, am înțeles că putem fi compatibile doar noi două. Viața la cămin te învață multe, mia ales că poți întâli persoane deosebite. De suflet!

Denigrări televizate din partea Rusiei

Întreaga societate informațională, este viu emoţionată de o întâmplare senzaţională. Rusia a rupt firul, și așa destul de slăbuț, abia palpitând, care o mai lega de noi. Acest fapt este rezultat din prezentarea la postul național de televiziune din Rusia, Pervîi Canal, a unui material denigrator, cu un caracter de provocare directă. Este vorba despre un material video, realizat de către un jurnalist rus, chipurile, despre actuala situație de pe arena politică din Moldavia.  Pentru mine, acest material a fost ca un cuțit înfipt cu putere și cu scopuri concrete, și care vizează anumite persoane -  actorii politici, care au candidat la recentele alegeri. Complotul informațional s-a realizat nu chiar pe din spate, că oricum, se aștepta așa ceva -  e un chinjal înfipt de undeva de printr-o parte, de un inamic bine dosit, care știe ce face și pentru ce face. 

  “Noi îi vrem pe comuniști”                                                                                                        

    Nu-i exclus, ce-i drept, ca materialul calomnios să aibă o tentă de agitație și de prezentare directă a unui mesaj de genul: să ”Asta e poziția nostră. Vreți voi sau nu, noi nu vă susținem, dragă Alianță. Comuniștii sunt cu noi, și noi suntem cu dânșii”. Rușii vor ca partidul pe care îl părtinesc să se mai plimbe vajnic pe scena politică, măcar încă 4 ani. Să ne vorbească mult şi bine. Să fure din banii publici și nu numai, să ridice pensiile și salariile din fonduri inexistente. Și să participe la talk-show-uri televizate, elogiate de către NIT-uri sau EUtv-uri. Să cerşească aplauze şi voturi false de la bătrânii și categoriile de populație contaminate de comunismul omniprezent în viața lor. Și voturi ale celor care demult sunt în huma cenușie.

 În video se ni se arată cât de răi sunt ”aceștia” din Alianță. Că tot  ce au reușit să facă timp de mai mult de un de aflare la guvernare este să ridice prețurile, să micșoreze îndemnizațiile,  salariile etc. 

De ce rușii sunt speriați?                                                                                                                 

De ce atunci, colegul nostru de breaslă nu a tratat și cealaltă fațetă a problemei, care este și cea mai esențială – de către cine au fost provocate aceste datorii, că actuala guvernare este nevoită să le resituie ”tăind din porția de bani” a  poporului. De ce criticile de genul că ”președintele interimar este proromân însă până la integrare europeană,  Republica Moldova mai are de ”păpat mălai”. Cam așa au vrut ei să ne arate care NE este locul, care LE este scopul, și care ar fi rezultatul.  Aluzii dubioase – că președintele interimar ar fi un susținător asiduu al lui Antonescu, că a depus flori de ziua României și că afirmă deschis că vrea UNIRE, arată, involuntar, cât de speriate sunt părțile din opoziție. Atât de speriate, încât și Rusia a fost pusă pe jar. În video se vorbește chiar și depsre un joc inofensiv, ironic, plasat pe rețelele de socializare. Jocul ”Serafică – fără frică”. Oare este el atât de important încât rușii chiar l-au comentat? Sunt speriați și eu îi înțeleg de ce.

Surse fără valoare                                                                                                                          

Sursele din video, oamenii care ”chipurile” trăiesc numai pe bagaje, și vor cât mai repede să plece de aici, sunt tot ruși. Un român adevărat le simte mirosul, îi adulmecă de departe - așa și eu… Simt că ei au foat aleși, poate că li s-a scris și scenariul. Nu exclud nimic, mai ales că nimeni dintre ei  nu au fost vorbitori de română. Nu e antrenată nicio o sursă de alternativă. Păi cum așa? Cum rămâne cu etica, deontologia și echidistanța? Nici urma: apă chioară, neadevăruri, provocări și minciuni. Oare când vom putea și noi respira fără ocolișuri? Liber, fără de piedici, atât interne, cât și externe. Când ne vom da seama că timpul comuniștilor a trecut. Că nu mai este ceea ce a fost cândva. Că ei nu-s eroii de odinioară al teatrului nostru politic. Că vor face doar o umilă figuraţie. Că vor lumea aidoma unei fantome care se încăpăţânează să rămână, deşi în mod normal trebuia deja să dispară.

Comunismul, este un echivalent al ciumei – grele, incurabie până când, Contaminând atât de mult ”norod” de la noi și din lume, degrabă nu mai schimbăm noi nimic.Mereu vor apărea Rusi -i, mass-medii și persoane interesate, care vor face prin așa mijloace osnice șe nedemne, ca lumea să tot bolească. De comunism.