Despre concursuri

     Cu vreo 2 săptămâni în urmă, stăteam ca de obicei cu Radu, în căsuța noastră mică, dar plină de dragoste și înțelegere. Eram tocmai în unul din momentele lirice când îi ziceam: ”-Iată acum simt că trăiesc. Până acum, prinsă în mrejele unei stări inexprimabil de interminabile, simțeam că ceva îmi scapă. Acum, sunt cea mai împlinită ființă dintre cele mai împlinite – mă simt atât de iubită, atât de iubită, încât parcă mă tem de atâta iubire”, cam așa suna monologul meu inspirat din trăirile noastre comune.

   Tot atunci, Radu mi-a propus să particip la un concurs, ceea ce nu am acceptat categoric. Eu niciodată nu am dat like la nimeni, nici măcar nu citeam mesajele de acest gen. Și mă gândeam eu, ”cum să fac?”. Acum trebuia și eu să fiu în aceeași situație. Dar era vorba despre sport, de aia și m-a pus pe gânduri propunerea. Ei, a doua zi, din ”neavând ce face”, am adăugat și eu o poză, fiind chiar prima din concurs ... dar uitată a fost. Mi-a reamintit tot Radu, care s-a și apucat să mă convingă că face să le scriu prietenilor. Am trimis eu câteva mesaje, apoi am zis că am eu o viață reală mai interesantă decât viața virtuală. Și... iaca na – s-a pus iubirea mea pe treabă: s-a apucat de scris pe blog, de scris în privat cunoscuților, cu alte cuvinte o campanie de PR, invidiată de mulți.

       Anume atunci m-am și aflat eu în apogeul afecțiunii – da, și datorită faptului că mulți m-au susținut, pentru ce le mulțumesc. Dar cel mai important, anume pentru că acum am înțeles că niciun premiu al vreunui concurs de pe lume nu poate fi comparat cu premiul dăruit de viață mie. Acel premiu nu mă va atrena un an la sală sau/și nu va îmi face coafură gratis – acel premiu mă IUBEȘTE! Iată ce am înțeles eu în aceste 2 săptămâni. Concursurile virtuale, poate își au beneficiul lor, nu zic nu, dar face oare să le compari cu acele concursuri organizate de viață?! Atunci când ești deținătorul marelui premiu al unui astfel de concurs, poți fi cu adevărat și fericit, și sănătos!   

   Nu vreau să scriu mult, cu toate că eu sunt tipul de om care are mereu multe de spus. Am să mă opresc aici, și am să îi spun lui Radu că țin mult la el, cu toate că uneori, nu îi spun asta. Eu prefer să i-o demonstrez. Asta contează. Și mai contează ceea ce simți zi de zi, ceea ce te face să fii cu adevărat fericit – DRAGOSTEA!